Țuțora

Poziționare

Din punct de vedere geografic, satul Țuțora se află la limitele estice și nord-estice ale Județului Iași și ale țării. Situată la numai 20 de km sud-est de Iași, la contactul dintre Câmpia Moldovei și Podișul Central Moldovenesc, pe malul drept al Prutului, în partea de sud-sud vest este flancat de Coasta Iașilor, pe linia dealurilor: Osoi, Chiperești, Dealul Doamnei, Tomești, Vlădiceni, Ciurea etc. Suprafața comunei Țuțora este de 3807 hectare, iar comuna este străbătut de văile Prutului, Jijiei și ale Bahluiului. Vecini satului Țuțora sunt: la nord comuna Ungheni, la sud comunele Comarna și Prisăcani, la nord-est comuna Holboca, la vest comuna Tomești și la este Republica Moldova.

Istoric

Cu ocazia săpăturilor efectuate la turnarea fundației unui pod în punctul “Costică Baran”, în anul 1971, s-au descoperit urme materiale datate din Neolitic. Ele au fost recoltate și analizate de arheologul C. Chirica, de la Institutul de Arheologie, și specificate în “Repertoarul arheologic al județului Iași” – volumul al II-lea. Acestea demonstrează faptul că teritoriul comunei a fost locuit din timpuri străvechi. Din punct de vedere diplomatic, primul document găsit și datat 1485 este emis de Cancelaria domnească de la Suceava, în timpul domnitorului Ștefan cel Mare. În document se arată că domnitorul întărește cu pecetea sa “moșia Tomești” lui Toma, nepotul lui Oană Stângaciul, considerându-l “supus credincios”, pentru el și urmașii lui, in vecii vecilor. Ulterior, localitatea Tomești apare menționată în cronici ce datează din anii 1492 și 1497, când același domnitor face câteva acte de donație și împroprietărire pentru unii dintre supușii lui, de altfel boieri renumiți prin curaj, spirit de sacrificiu și înaltă ținută morală. În anul 1615, în timpul domniei lui Ștefan Tomșa al II-lea, localitatea Tomești apare din nou menționată în documentele istorice, pentru ca mai târziu, în vremea domniei lui Vasile Lupu, să se stabilească hotarele acestei așezări. În anul 1875, poetul Mihai Eminescu, pe atunci revizor școlar, într-un raport către Prefectul de Iași, amintește de primarul din Tomești în legătură cu o problemă de învățământ. La acea dată, Tomeștiul era deja un cvasicentru administrativ pentru patru sate: Tomești, Goruni, Vlădiceni și Chicerea.[necesită citare] La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Codrul a Județului Iași și era formată din satele Tomești, Goruni, Chicerea și Osoi, având în total 2767 de locuitori. Existau în comună trei biserici și două școli. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în aceeași plasă, având aceeași alcătuire, plus satul Principele Carol, populația totală fiind de 3830 de locuitori. În 1950, a fost arondată orașului regional Iași, reședința regiunii Iași. În 1968, a devenit comună suburbană a Iașiului, având alcătuirea actuală. În 1989, s-a renunțat la conceptul de comună suburbană, comuna fiind subordonată direct Județului Iași.